22 noiembrie 2016

Cine este Doula?

Cuvântul doula vine din limba greacă și înseamnă femeie care oferă sprijin. Doulele sunt femei care au trăit experiența nașterii și care doresc să ofere sprijin fizic, emoțional și informativ mamelor (și partenerilor, dacă se solicită) în perioada sarcinii, în timpul nașterii și după aceasta.

Doula:

consideră că nașterea și venirea pe lume a unui copil sunt evenimete cruciale,

– este bine informată asupra naturii nașterii,

– înțelege și acceptă nevoile emoționale ale mamei,

– în timpul nașterii, este tot timpul alături de femeia în travaliu, fără a cere să fie înlocuită de o altă doulă,

– oferă sprijin emoțional,

– ajută mama (perechea) să se simtă bine, în siguranță,

– prin furnizarea de informații obiective, ajută luarea unor decizii, fără a-și impune părerea asupra mamei (perechii),

– ajută comunicarea între femeia în travaliu, partenereul ei și personalul spitalului,

– completează îngrijirea oferită de personalul spitalului.

Ce poate face doula?

În starea actuală a sistemului sanitar (lipsă de personal, suprasolicitare), personalul medical, în ciuda celor mai bune intenții, în multe cazuri nu poate asigura femeii în travaliu și partenerului său acel program individualizat de îngrijire și prezență continuă de care au nevoie. În numeroase cazuri, o relație personală este binevenită și în perioada sarcinii, în timpul nașterii și în cel al lăuziei.

În perioada travaliului și în timpul nașterii, doula este concentrată în totalitate asupra mamei, simțind și urmărind fiecare moment în care are nevoie de sprijin, încurajare, susținere, însuflețire. Experiența arată că ajutorul oferit de doule poate reduce semnificativ frecvența intervențiilor medicale, deoarece în multe cazuri suportul emoțional poate ajuta mamele să depășească momentele mai dificile ale nașterii. Pe lângă mamă, suportul emoțional poate fi oferit și partenerului: prin experiența sa, prin calmul său, doula poate îmbărbăta, încuraja tatăl îngrijorat de situația partenerei sale, atenția poate fi extinsă și asupra nevoilor sale. În situațiile ideale, doula este contactată deja în perioada de început a sarcinii. Astfel, atunci când vine momentul nașterii, există deja o relație între viitoarea mămică și doula, fiecare știind Ia ce se poate aștepta.

Ce nu poate face doula?

Doula nu poate înlocui medicul, moașa sau asistenta medicală, rolul său este în principal cel de a oferi suport emoțional mamei, o atenție plină de afecțiune.

Doula nu are resposabilitatea și nici sarcina să urmărească sarcina, nașterea și lăuzia din punct de vedere medical. Ea nu oferă consultații medicale, nu îndeplinește acele sarcini care țin de o clinică.

Doula nu ia decizii în locul mamei, dar ajută la strângerea informațiilor necesare pentru a lua decizii și la planificarea nașterii. Mămica poate discuta cu ea despre bucuriile, grijile, dorințele sale, dar în timpul nașterii ea nu va participa în deciziile luate de mamă sau de personalul medical.

Cine poate beneficia de ajutorul unei doule?

Toată lumea cine simte că are nevoie de ceva mai mult. Femei la prima naștere, care au mai născut înainte, împreună cu sau fără partenerul lor.

Experiențele de până acum:

Dr. Marshall Klaus, medic pediadru și neonatolog, a fost cel care a introdus serviciul doulelor în Statele Unite ale Americii, în anii 1980. Dr. Klaus a efectuat peste două mii de experiențe cu două grupuri diferite. Femeile din ambele grupuri au beneficiat de asistență medicală convențională la naștere, în urma unor sarcini fără complicații. Singura diferență a constat în prezența unor doule la naștere în cazul unuia dintre grupuri. Rezultatul: în cazul nașterilor însoțite de doule, perioada travaliului a scăzut cu 25%, numărul cezarienelor s-a redus cu 50%, a scăzut cu 40% numărul cazurilor în care s-a folosit oxitocină, cu 30% cel al cazurilor când s-a folosit forceps, analgezice, iar numărul cazurilor când s-a folosit anesteziere epidulară, respectiv epiziotomie, a scăzut cu 60%. În mod surprinzător, în prezența doulelor, și tații au devenit mult mai activi și s-au implicat mai mult în ajutarea mamelor.

În primele ore de după naștere, aceste mamici au arătat mai multă tandrețe față de bebelușii lor, au avut ulterior mai puține probleme în timpul alăptării, și-au făcut mai puține griji, iar depresia postpartum s-a produs mai rar în cazul lor. Toate acestea dovedesc că cu cât femeia primește mai multă atenție și grijă individualizată în perioadele foarte sensibile ale sarcinii, nașterii și lăuziei, cu atât mai natural și mai ușor se va dezvolta atașamentul, relația sa bună cu bebelușul, cu atât se va simți mai competentă în ceea ce are de făcut. (Marshall H. Klaus, M.D.: Mothering the Mother; Addison-Wesley Publishing Company 1993)

Sursa:www.module.hu